Ce este educatia financiara...De fapt?

Ce te-a invatat scoala despre bani?
Aceasta carte este despre ce nu ai invatat la scoala.

DE CE OAMENII CARE PUN BANI DEOPARTE SUNT PERDANTI

Odata ca niciodata, oamenii care puneau bani deoparte erau castigatori.
Odata ca niciodata, oamenii puteau pune bani deoparte si deveneau bogati.
Astazi, cei care pun bani deoparte sunt perdanti.

Sa vedem ce s-a intamplat cu valoarea economiilor:
In 1970, daca puneai deoparte 1 milion de dolari, castigai o dobanda de 15%, adica 150 000 de dolari pe an.
In 2017, daca pui deoparte 1 milion de dolari, castigi o dobanda de 1,5%, adica 15 000 de dolari pe an.
Astazi, nici macar un milionar nu poate trai cu 15 000 de dolari pe an.
S-a terminat cu basmele?

CE ESTE EDUCATIA FINANCIARA... DE FAPT?
este o o carte despre o educatie financiara reala – si nu despre basme precum:
„Mergi la scoala, ia-ti o slujba, munceste din greu, cumpara-ti o casa, plateste-ti datoriile si investeste pe termen lung la bursa de valori.“

Aceasta carte este continuarea cartii Tata bogat, tata sarac. Daca esti in cautarea unor noi idei despre cum sa supravietuiesti si sa-ti mearga bine in viitor, aceasta este cartea potrivita pentru tine.
Cu douazeci de ani in urma, Robert Kiyosaki a scris Tata bogat, tata sarac, prima carte din istorie despre finantele personale. Cartea a contestat si a schimbat felul in care zeci de milioane de oameni din toata lumea inteleg banii. Cu o perspectiva despre bani si despre investitii care contrazice adesea gandirea conventionala, autorul si-a castigat reputatia internationala comunicand onest, ireverentios si curajos – si devenind, astfel, un sustinator pasionat si explicit al educatiei financiare.

ROBERT KIYOSAKI este un american de origine japoneza, nascut si crescut in Hawaii. Dupa ce a absolvit US Merchant Marine Academy din New York, s-a inrolat in trupele de puscasi marini si a luptat in Vietnam ca ofiter, pilot de elicopter militar. Dupa razboi, a lucrat in departamentul de vanzari al Xerox Corporation si, in 1977, a intemeiat o companie care a adus pe piata primele portofele din nailon si Velcro cu diverse simboluri si embleme rock’n’roll. In 1985 a fondat o companie internationala care avea ca scop educarea a zeci de mii de oameni din intreaga lume in materie de afaceri si investitii. In 1994, Robert si-a vandut afacerea si, datorita investitiilor, a putut sa se retraga din activitate la varsta de 47 de ani. In scurta perioada petrecuta ca „pensionar“ a scris bestsellerul international Tata bogat, tata sarac, iar in 2006 a scris, impreuna cu Donald Trump, De ce vrem sa fii bogat. In calitate de antreprenor, mentor si investitor, Robert scrie rubrica lunara „Why the Rich Are Getting Richer“ pentru Yahoo! Finance, precum si editorialul „Rich Returns“ pentru revista Entrepreneur.

TOM WHEELWRIGHT (expert contabil) este forta din spatele firmei de consultanta financiara ProVision si unul dintre membrii echipei Rich Dad Advisors conduse de Robert Kiyosaki. Pentru mai bine de 30 de ani, Tom a conceput strategii fiscale sau de business pentru investitori in imobiliare sau high tech. A participat la numeroase conferinte sau mese rotunde organizate de corporatii ori institutii de stat prestigioase, prezentandu-si viziunea provocatoare in legatura cu taxele si proble­mele fiscale cu care se confrunta societatea americana si lumea in general.
Fragment din cartea "Ce este educatia financiara... de fapt?" de Robert T. Kiyosaki

"La scoala, elevii invata prin intermediul predatului, cititului si studiului si apoi dau un test. Sa presupunem ca sunt 10 intrebari la test si elevul face trei greseli. Profesorul acorda un calificativ de 70%, iar clasa trece la lectia urmatoare.

Sistemul scolar nu ia in considerare cea mai importanta parte a testului, greselile. In loc sa invete de pe urma greselilor, elevii sunt pedepsiti pentru ele. Multi elevi pleaca de la scoala simtindu-se prosti (cu siguranta nu inteligenti!) si temandu-se de greseli, mai putin increzatori in privinta capacitatii lor de a invata.

Greselile ii spun profesorului ce nu stiu elevii si, in multe cazuri, ceea ce profesorul nu a reusit sa ii invete. Greselile sunt oportunitati de a deveni mai inteligenti atat pentru elevi, cat si pentru profesori.

La un an de la absolvire, majoritatea elevilor au uitat 75% din raspunsurile „corecte". Ceea ce nu uita niciodata sunt mesajele negative: „Nu face greseli! Numai prostii fac greseli!"

Tatal meu bogat a avut un respect extraordinar pentru greseli. Imi spunea adesea: „Greselile sunt calea lui Dumnezeu de a vorbi cu tine. Greselile iti spun: Trezeste-te! Fii atent! Este ceva ce trebuie sa inveti!"

Dupa scoala, baiatul tatalui bogat si cu mine am lucrat la afacerea lui doua zile pe saptamana. Dupa munca, statea cu noi sa analizam si sa discutam ce facuseram peste zi. Voia sa stie ce am invatat, ce nu am inteles si ce greseli am facut. Daca faceam greseli, voia sa recunoastem. Nu voia sa invatam sa mintim. Credea ca greselile sunt pacate doar atunci cand nu sunt recunoscute."