Zoo - Christopher Wilson

Secrete si minciuni in Moscova lui Stalin

Imprejurarile il aduc pe Iuri, un baiat de doisprezece ani cu grave leziuni cerebrale si considerat idiot, in compania Tovarasului Iosif, aflat aproape de sfarsitul vietii, bolnav, barbar si paranoic. Baiatul primeste sarcina de a degusta mancarea liderului comunist, obsedat de nemurire, atributie care ii va pricinui multe necazuri si ii va da ocazia sa descopere o noua fata a realitatii, in care oamenii sunt „dezinventati‟, iubirea este un „element‟ antisocial, iar teroarea, un mod de a-ti declara prietenia. Niciodata deznadajduit, intotdeauna plin de compasiune fata de cei care-i fac rau, Iuri isi traieste pana la capat drama cu o naivitate induiosatoare. Pentru cei care au trait in comunism, Zoo este o satira de aducere aminte, spusa cu umor, iar pentru tineri, o poveste greu de crezut.

O carte fascinanta si emotionanta. - Observer

Wilson obtine un efect puternic punand in contrast vocea aparent naiva a lui Iuri si ororile pe care le descrie… O poveste socant de amuzanta. - Daily Mail

O satira bine scrisa despre speranta in epoca adevarurilor fabricate. - Literary Review
Fragment din volumul "Zoo" de Christopher Wilson:

"A venit timpul sa marturisesc. Sa evit neplacerile. Sa previn necazurile. Nu-i prea devreme. E exact momentul potrivit.
- Iarta-ma ca-ti spun parerea naiva a unui prostanac cu leziuni cerebrale... zic eu de bunavoie. Nu vreau sa fiu lipsit de respect. Dar sunt un caz special. Cu adevarat special. Din cauza nervilor si a starii creierului meu. Sufar de o boala neurologica. Nervii mei sunt conectati intr-un fel ciudat, altfel decat la ceilalti oameni. Din cauza traumatismelor suferite cand mi-a trecut peste cap un tramvai si mi-a facut creierul terci. De-atunci, frica nu mai are efect asupra mea. Nu asa cum ar fi normal. Si nici durerea...
- Imposibil. Durerea are efect asupra tuturor, nu te poti feri de durere, zice Bruhah. Este o stapana afurisita. Nu lasa pe nimeni sa-i ocoleasca lectiile.
- Eu sunt asa cum ti-am spus, insist eu, pentru ca am nevoie sa-l conving. Sunt un studiu de caz. Bine cunoscut. S-a scris despre mine. Sunt „Baiatul Z” din Manualul avansat de neurologie traumatica al doctorului Luria. Li se pun intrebari studentilor la examene despre mine. Sunt baiatul bolnav cu leziuni cerebrale. Lobii mei temporali au fost facuti zob... Mi-a trecut ceva peste cap si s-au spart ca oul de la micul dejun. Iar acum, cand cineva, oricine, incearca sa ma faca sa sufar, emisfera cerebrala stanga imi provoaca o criza. Toti batausii de la scoala au incercat sa-mi faca rau, dar n-au reusit niciodata sa treaca de treaba asta...
Este adevarat. Orice stimul puternic imi provoaca o criza. Durerea in mod special. Am in partea stanga a creierului tesut cicatricial. El amplifica impulsurile electrice. Ceea ce le face sa se amplifice si mai mult.
Doctorii ii spun bucla feedback. Ii spun zgomot alb. Pe urma, impulsul trece si in partea cealalta a creierului. Si incepe un fel de furtuna electrica. Apoi, in mintea baiatului din fata ta se dezlantuie iadul.
Atunci simt ca se apropie criza. Simt un vartej care imi provoaca greata. Pe urma simt duhoare de peste stricat si sageti de lumina portocalie orbitoare. Parca tot capul mi-ar fi batut pe dinauntru cu un mai de lemn.
Urmeaza sa am o criza de grand mal, un episod de epilepsie. Si ma tem ca vine una mare."