Atingerea - Claire North

Sunt o fantoma. Traiesc imprumutand trupurile altora.

Suntem trupuri. Suntem constiinte. Suntem cei de ieri. Insa astazi mai suntem aceiasi? O simpla atingere si nimic nu mai e la fel pentru tine, trupul-gazda. Insa pentru el, ea, Kepler, sau cum vrei sa-i spui, e aproape mereu la fel. Aproape. O entitate fantomatica ce sare din corp in corp, schimband vieti, alterandu-le, traindu-le. Tu stii cine esti?

Nu sunt nimeni. Sunt Kepler. Sunt iubire. Sunt chiar tu.

De la autoarea mult premiatului roman Primele cincisprezece vieti ale lui Harry August.

Atingerea este aproape o capodopera... atat o opera literara care incita la cugetari legate de firea umana, cat si un thriller care se desfasoara cu o viteza ametitoare. Minunata. - Independent

Patrunzator si incredibil de captivant. - Guardian

Talentul lui Claire North straluceste in aceasta carte. - Sunday Times

Cititorii vor fi cu siguranta prinsi in poveste de la inceput pana la finalul tensionat. - Sunday Mirror

Atingerea te atinge intr-un mod infiorator, magnific. Intra in lumea ei, si va intra in lumea ta. - NPR

Miza ridicata si viteza ametitoare a intrigii ii vor atrage pe cititori, iar reflexiile despre ce inseamna sa fii om si sa fii iubit vor dainui mult timp dupa ultima impuscatura. - Kirkus Review

Fragment din volumul "Atingerea" de Claire North"

"Trupul meu.
Posesorul real al corpului in care ma aflam - un necunoscut pentru mine - presupusese probabil ca era normal sa mergi cu umerii incordati ca un arc intins. Nu ar fi avut cu ce altceva sa compare senzatia de a avea umeri. Daca si-ar fi intrebat prietenii cum isi simteau umerii, fara indoiala ca i-ar fi dat raspunsul previzibil: normal.
Ma simt normal.
Ma simt ca si cum as fi eu.
Daca vreodata as vorbi cu asasinul in al carui corp ma aflu, as fi incantata sa-l informez cat de gresita ii era perceptia.
M-am indreptat spre toalete si, din obisnuinta, am intrat la femei.
Primele cateva minute sunt intotdeauna cele mai ciudate.
Eram in toaleta barbatilor, cu usa zavorata, si scotoceam prin buzunarele criminalului.
Se pare ca nu aveam cu mine decat patru obiecte: un telefon mobil inchis, arma din tocul hamului trecut peste umeri, cinci sute de lire si cheile unei masini inchiriate. Niciun capat de ata mai mult.
Lipsa unei dovezi cu greu putea fi socotita ea insasi o dovada, insa cam atat se poate spune despre un om care are o arma, dar nu si portofel. Principala concluzie care se poate trage de aici este urmatoarea: e un criminal.
Eu sunt un criminal.
Fara indoiala trimis sa ma lichideze.
Insa cea care a murit a fost Josephine.
M-am asezat si am inceput sa ma gandesc cum as putea ucide trupul in care intrasem. Sa ma otravesc ar fi o solutie mai buna decat sa ma injunghii. O supradoza din ceva suficient de toxic ar rezolva treaba, iar eu as putea sa ma car chiar inainte sa loveasca primele senzatii de durere. As fi un necunoscut care-l priveste pe asasin, asteptand sa moara.
I-am deschis telefonul mobil.
Nu existau numere salvate in agenda, nu exista nicio dovada ca acest telefon nu era altceva decat o achizitie facuta in graba de la vreo ghereta. Chiar cand ma pregateam sa il inchid am primit un mesaj.
Continutul mesajului era: Circe."