Anna karenina

Colectia Corint Clasici ai literaturii universale se extinde cu o noua capodopera rusa: Anna Karenina de Lev Tolstoi.

„Ca opera de arta, Anna Karenina este perfectiunea pura. Nicio opera literara europeana din epoca noastra nu poate, macar, sa se apropie, cat de cat, de ea.” F. M. DOSTOIEVSKI
„Tolstoi este cel mai mare prozator rus. [...] Una dintre cele mai atragatoare eroine ale literaturii universale, Anna [Karenina] [...] nu este insa doar o femeie, un specimen splendid de feminitate, ci o femeie cu o natura morala profunda: totul in ceea ce priveste caracterul ei este impresionant, de aceea nu se poate limita la o legatura amoroasa clandestina. [...] Anna Karenina nu este Emma Bovary, o visatoare provinciala, o fatuca de la tara cu capul plin de vise si iluzii. [...] Ea scandalizeaza societatea ipocrita tocmai prin sfidarea conventiilor acesteia.” VLADIMIR NABOKOV

Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

Fragment din roman:

“Inca nu se intamplase sa treaca o zi intreaga dupa cearta fara sa aduca impacare. Acum era intaia oara. Dar asta nu fusese cearta, ci marturisirea vadita a unei raceli definitive. Cum s-a putut uita la ea, asa cum s-a uitat el, cand a intrat in odaie dupa certificat? S-o priveasca, sa vada ca inima i se sfasie de deznadejde si sa treaca pe langa ea tacut, cu fata aceea linistita, indiferenta? Nu numai ca sentimentele sale pentru dansa se racisera, dar el o ura, fiindca iubea o alta femeie. Era limpede ca lumina zilei.
Amintindu-si cuvintele crude rostite de dansul, Anna in punea in gura si alte vorbe, si mai crude, pe care el, desigur, ar fi dorit si ar fi fost in stare sa le spuna si se enerva din ce in ce mai tare.
„Eu nu te tin, ar fi putut sa-i spuna Vronski. Poti sa pleci unde vrei. N-ai vrut sa te desparti de barbatul dumitale, fara indoiala cu gandul ca sa te intorci la el. N-ai decat sa te intorci ! Daca ai nevoie de bani, am sa-ti dau. Ce suma iti trebuie?"
In inchipuirea ei, Anna punea pe seama lui Vronski cele mai crude si vulgare cuvinte pe care le-ar fi putut pronunta un om grosolan si nu i le putea ierta, de parca ar fi fost intr-adevar rostite de dansul.
„Dar el e un om sincer si cinstit, care mi-a jurat dragoste chiar aseara! Oare nu mi-am facut ganduri negre degeaba de atatea ori?" isi zicea numaidecat Anna.
Toata ziua aceea, in afara de cursa facuta la Wilson, care-i luase doua ceasuri, Anna si-o petrecu in indoieli daca totul se sfarsise ori daca mai avea o nadejde de impacare si daca trebuie sa plece numaidecat sau sa-l mai vada o data. Il astepta toata ziua; iar seara, cand se retrase in odaia ei, poruncind sa i se spuna ca o doare capul, Anna isi pusese in gand: „Daca va veni la mine, cu toate cele comunicate de camerista, inseamna ca inca ma mai iubeste. Daca nu va veni, inseamna ca totul s-a sfarsit, si atunci voi vedea ce am de facut!..."”