Blesteme stravechi vol.1 manuscrisele rosii ale magiei

Manuscrisele Rosii ale Magiei, primul volum din seria Blesteme stravechi, apartinand autoarei de bestselleruri Cassandra Clare si premiatului scriitor de science-fiction Wesley Chu, este o aventura cu un ritm alert, plina de umor, de magie si (daca demonii inceteaza sa se mai amestece) de iubire, care ofera o perspectiva proaspata asupra lumii vanatorilor de umbre.

Un roman din universul Vanatorilor de umbre.

Tot ce voia Magnus Bane era o vacanta. O calatorie luxoasa prin Europa impreuna cu Alec Lightwood, vanatorul de umbre care, contrar tuturor asteptarilor, este in sfarsit iubitul sau. Nici nu doreste prea mult Inaltul Magician, batran de secole! Dar abia au ajuns la Paris, cand o veche prietena soseste cu vesti despre un cult ce venereaza demoni, numit Mana Purpurie, si care urmareste sa starneasca haos in lume. Un cult pe care se pare ca insusi Magnus l-a creat cu multi ani in urma, in gluma.
Acum, Magnus si Alec trebuie sa strabata Europa in cautarea Mainii Purpurii si a conducatorului sau necunoscut, inainte ca totul sa fie distrus. Si, ca si cum n-ar fi suficient de rau ca escapada lor romantica a fost intrerupta, demonii sunt acum pe urmele lor, iar indragostitilor le e tot mai greu sa deosebeasca prietenii de dusmani. In vreme ce cautarea raspunsurilor devine tot mai dificila pentru ei, Magnus si Alec trebuie sa aiba incredere unul intr-altul mai mult ca niciodata – chiar daca asta inseamna ca fiecare dintre ei sa dezvaluie secrete adanc ingropate.

Autori: Cassandra Clare si Wesley Chu
Fragment din volumul "Manuscrisele Rosii ale Magiei. Blesteme stravechi Vol.1" de Cassandra Clare:

"Fereastra de la cuseta lor a explodat spre interior, aruncand inauntru o ploaie de cioburi si de aschii de lemn. Pe moment, Magnus l-a scapat din ochi pe Alec, in norul de praf. A facut un pas inainte si a dat nas in nas cu o creatura cu trupul lung si negru, picioare filiforme si un cap bombat, cu bot alungit. A aterizat in fata lui si a inceput sa suiere, dezvelind cateva siruri de dinti zimtati si ascutiti.
Magnus a facut o miscare cu mana, si apa de pe jos s-a ridicat in aer, prinzandu-l pe demon intr-o bula mare si transparenta. Demonul a devenit dezorientat cand sfera a inceput sa se rasuceasca. Apoi Magnus a facut un gest de parca ar fi lovit o minge de baseball, si a aruncat sfera de apa pe fereastra. Instantaneu, alt demon i-a luat locul. Insecta aceea a incercat sa-l atace dintr-o parte, si a fost gata sa-i smulga o bucata de picior cu falcile ei clampanitoare. Magnus s-a dat in spate, spre pat, fluturand din degete si facand usile dulapului sa se deschida brusc si sa izbeasca insecta care venea dupa el.
Distractia asta abia daca a incetinit putin demonul. A inceput sa suiere si, cu o muscatura distrugatoare, a facut praf usile de lemn. Exact cand se pregatea sa sara, lumina alba si rece a pumnalului serafic a cazut intre cele doua perechi de ochi ale demonului, spintecandu-i in doua capul bombat.
Alec si-a scos pumnalul din trupul demonului si a spus:
- Trebuie sa plecam.
Si-a luat arcul si i-a facut semn lui Magnus sa-l urmeze, dupa care au iesit din cabina distrusa, in vagonul de dormit care era neatins. Dupa haosul din ultimele clipe, linistea de pe hol parea stranie. Nu se auzea nimic, in afara de zanganitul ritmic al rotilor pe sine si muzica dasica ce curgea in surdina din difuzoarele ascunse in plafon. Lumini de un galben palid luceau discret prin intuneric, ca intr-un vals care urmarea ritmul trenului. Alec s-a rasucit in toate partile, cu arcul pregatit, in asteptarea urmatorului atac. Tacerea stranie a mai durat cateva secunde, pana cand au inceput sa auda. Erau un fel de batai slabe, la inceput abia perceptibile, ca rapaitul unei ploi slabe in acoperis. In curand s-au auzit mai multe astfel de zgomote, zornaieli si bufnituri din ce in ce mai multe si mai dese.
Alec a indreptat arcul in sus cand zgomotul a devenit tot mai puternic, sute de pocnete de unghii sau de gheare pe metal, de parca trenul ar fi trecut printr-o furtuna.
- Ne-au inconjurat. Du-te in celalalt vagon! Repede!”