Ion ratiu.Jurnal vol.3(1963-1968)reorganizarea exilului

Carte premiata la Gala Istoriei Contemporane, 2018, categoria Restituiri (jurnale, memorii si interviuri)

Perioada anilor 1963–1968 a fost una plina de realizari din viata lui Ion Ratiu. Misiunea si scopul sau, visul sau de nepotolit de a vedea, intr-o zi, o Romanie libera si democratica l-au inspirat in tot ceea ce a intreprins. Hotararea lui de a asigura succesul afacerii sale din domeniul naval avea un obiectiv foarte clar: sa dispuna de mijloacele financiare prin care sa-si atinga visul. - Nicolae C. Ratiu

In perioada 1963–1968, doar pe parcursul a sase ani, Securitatea a infiltrat in cercul relational al lui Ion Ratiu cel putin 16 informatori, romani din exil stabiliti in Anglia, iar din Romania a trimis alti 14 informatori pentru a se intalni cu el. Este greu de gasit un alt roman refugiat in Occident in timpul regimului comunist care sa fi fost urmarit cu mai multa perseverenta si tenacitate. - Stejarel Olaru
Fragment din "Jurnal Vol. 3: Reorganizarea exilului (1963-1968)" de Ion Ratiu:

"Duminica, 31 ianuarie 1965
Parastas pentru Iuliu Maniu si pentru Grigore Gafencu, la Biserica Ortodoxa din Paris. Noi mergem toti trei impreuna si ne plasam ca niste prapori in fata stranelor din partea stanga a Bisericii. Lume multa. Plin. Slujba frumoasa oficiata de Boldeanu si Virgil Gheorghiu. Cor minunat. La parastas, pe langa George si cu mine, vine si N. Dianu sa ridicam coliva.
Multi vin sa-mi vorbeasca dupa slujba. Retin pe un oarecare Rusu Ardeleanu, abia sosit aproape direct de la Jilava, pe Pantea, turdean, pe care-l ajutasem eu acum vreo 20 de ani si care are el „formula magica, infailibila" a organizarii exilului romanesc, pe Dianu, Nuseta Gafencu, doamna Tabacovici si atatia altii. Printre ei, si un oarecare Gheorghiu, care a incercat sa ma tapeze, ducandu-ma in mod secretos intr-un colt al bisericii. Un adevarat caleidoscop al natiei romane.
Masa cu totii la Nico. Domnita Alice ne spune ce mandra era de noi trei in biserica. Drimba ma conjura sa am grija, caci „nu ai dreptul sa esuezi. Daca aceasta initiativa duce la esec, alta nu va mai fi". Curios ce englezit am devenit. Cand mi se vorbeste asa, pe fata, ma simt foarte jenat. Am fost jenat mai ales cand Cella Sigfried tot imi canta laudele.

Luni, 1 februarie 1965
Gregorescu de la Paris vine sa ma vada. Omul asta ma impre-sioneaza foarte mult. Nu prin ideile lui, care sunt cam nebuloase si mistice, pe de o parte, si foarte pornite, pe de alta, mai ales cand e vorba de Hohenzollerni, ci prin vitalitatea lui. E, intr-adevar, extraordinar ca un om care va implini 80 de ani peste cateva luni sa aiba o atitudine fata de viata asa de tinereasca si sa arate fizic nu mai mult de 60 de ani. E un luptator."