Notre-Dame. Scurt istoric al semnificatiei catedralelor - Ken Follett

Notre-Dame. Scurt istoric al semnificatiei catedralelor

Impresionat de dramaticul incendiu care a afectat catedrala Notre-Dame din Paris pe 15 aprilie 2019, apreciatul romancier Ken Follett schiteaza un scurt istoric al celor mai importante momente din existenta aproape milenara a catedralei – de la dificultatile aparent insurmontabile implicate de construirea unui edificiu atat de grandios intr-o epoca marcata de obscurantism si saracie pana la modul in care romanul lui Victor Hugo a catalizat lucrarile de renovare in secolul al XIX-lea si la intrarea triumfala a lui Charles de Gaulle in catedrala devenita simbol al Parisului a doua zi dupa eliberarea Frantei, in 1944.

Impunatoarea catedrala Notre-Dame din Paris, una dintre marile realizari ale civilizatiei europene, era in flacari. (...) Ceva nepretuit murea in fata ochilor nostri. Sentimentul era naucitor, de parca pamantul insusi se cutremura. - Ken Follett

Fragment din cartea "Notre-Dame" de Ken Follett:

"Era prima slujba a zilei si avea sa fie urmata, mai tarziu, de o alta mult mai grandioasa. In dimineata aceea, radioul anuntase ca generalul Charles de Gaulle va conduce un mars in cinstea victoriei pe Champs-Elysees, la ora 14.00, si va participa la o slujba de multumire, un Te Deum, la ora 16.30 in catedrala Notre-Dame.
De Gaulle fusese seful guvernului francez in exil si era hotarat sa devina noul conducator al tarii eliberate, dar dreptul sau la aceasta functie era controversat. I se opuneau din acest punct de vedere liderii miscarii de Rezistenta, care ramasesera sa lupte impotriva germanilor in Franta., in timp ce el locuise la hotelul Connaught din Londra. Acum, de Gaulle era hotarat sa se prezinte ca presedinte de facto. Cand se incoronase ca imparat al Frantei, pe 2 decembrie 1804, Napoleon organizase ceremonia la Notre-Dame. Iar de Gaulle stia ca, daca dorea sa se prezinte ca noul conducator al Frantei, trebuia sa faca si el acest lucru tot la Notre-Dame.
Anuntul sau unilateral referitor la o parada in cinstea victoriei ii infuriase pe aliati. Parisul inca nu era un loc sigur. In oras se aflau in continuare soldati germani. Generalul american Leonard Gerow ordonase Diviziei a 2-a blindate franceze sa pazeasca acoperisuri, fluturand steaguri si pancarte, pe tot traseul pana la obelisc.
Cateva sute de oameni si-au facut loc prin multimea de pe bulevard, barbatii invesmantati in costume din secolul al saptesprezecelea, femeile imbracate in rosu, alb si albastru, cu bustul gol, asemenea zeitei din pictura lui Delacroix. Dupa ce si-au facut remarcata prezenta, au disparut din nou.
Inainte sa ordone ca parada sa inceapa, de Gaulle a mai transmis o instructiune esentiala: le-a cerut celor din anturajul sau sa aiba grija sa ramana la cel putin un pas in spatele lui, pe toata durata marsului."