Bufnita vaneaza intotdeauna noaptea

Atunci cand o adolescenta dispare dintr-un orfelinat, iar trupul ei este gasit pe un pat de pene, detectivul veteran Holger Munch si echipa lui primesc acest caz delicat. Cu aceasta ocazie, anchetatoarea-vedeta Mia Kruger, aflata intr-o pauza de serviciu pe cand se lupta cu propriii demoni, se intoarce la munca ei de detectiv si se implica profund in acest caz, tocmai la timp pentru a decoda indiciile lasate intr-o filmare care o arata pe victima captiva intr-o cusca, inainte de a fi ucisa. Intre timp, fiica lui Munch, Miriam, face cunostinta la o petrecere cu un strain atragator, un activist pentru drepturile animalelor, care o atrage in lumea lui si departe de familia ei. Munch, Kruger si echipa lor trebuie sa-l vaneze pe ucigas inainte ca acesta sa loveasca din nou. Cu alte cuvinte, un thriller psihologic cu o intriga palpitanta.

Fragment din cartea "Bufnita vaneaza intotdeauna noaptea" de Samuel Bjork:

"Era abia trecut de ora 5.00 dupa-amiaza si totusi era aproape bezna cand Holger Munch ajunse la cordoanele politiei din capatul indepartat al peninsulei Hurumlandet. Isi lipi buletinul de identitate de parbriz, iar un ofiter tanar, care parea putin stanjenit ca-l oprise, ii facu repede semn sa treaca.
Munch trase pe dreapta la cateva sute de metri in interiorul cordoanelor si iesi in aerul racoros de toamna. Isi aprinse o tigara si-si stranse scurta pe el.
- Munch?
- Da?
- Eu sunt Olsen. Seful operatiunilor.
Munch stranse mana inmanusata a unui politist inalt, solid, intre doua varste, pe care nu-l recunostea.
- Pune-ma la curent cu situatia, te rog.
- Victima a fost gasita la aproximativ sase sute de metri de sosea, la nord-nord-vest de-aici, spuse Olsen, aratand cu degetul prin padurea intunecata.
- Cine e acolo acum?
- Cei de la Medicina Legala. De la Patologie. Unul dintre ai tai... Kolstad sau cum il cheama pe-ala?
- Kolso.
Munch deschise portbagajul masinii, isi scoase cizmele din cauciuc si tocmai se pregatea sa se incalte cu ele cand ii suna mobilul.
- Munch? Kim la telefon. Esti aici?
- Da, sunt langa sosea. Tu unde esti?
- Sunt langa cort. Vik a terminat si isi pierde rabdarea, dar le-am spus sa nu o miste pana nu ajungi tu aici. O sa vin eu sa te iau.
- Perfect. Cum stam?
- Nu o sa dormim prea mult o bucata de vreme. Nenorocitul asta-i bolnav la cap.
- Ce vrei sa spui? intreba Munch, in timp ce un sentiment de neliniste incepea sa-l cuprinda treptat.
Holger Munch avea aproape treizeci de ani de experienta ca anchetator de omucideri; pana-n acel moment, le vazuse cam pe toate. De obicei, putea pastra o detasare profesionala de scenele pe care le vedea, iar daca declaratia ar fi fost facuta de oricine altcineva in afara de Kim Kolso, nu si-ar fi facut griji. Dac-ar fi fost vorba de Mia, care se lasa implicata emotional in fiecare caz, sau de Curry, care sarea in sus si-n jos ca un yoyo toata ziva, ar fi trecut cu vederea, dar Kim? Povestea asta nu mirosea a bine.
- Vrei sa-ti spun sau vrei sa vezi cu ochii tai? continua Kolso.
- Fa-mi un rezumat, spuse Munch, bagandu-si un deget in ureche in timp ce o masina de patrula isi pornea brusc sirena si trecea pe langa el.
- Mai esti pe fir? intreba Kolso.
- Da, da. Repeta, te rog, ce-ai spus.
- E o adolescenta; saisprezece sau saptesprezece ani, credem noi, continua barbatul. Dezbracata. Pare un fel de, cum sa-i spun eu... ritual? E plin de pene-n jurul ei. Si de lumanari...
Munch isi baga din nou degetul in ureche cand inca o masina de politie isi urma predecesoarea, cu luminile albastre sclipind.
- ...aranjate ca un fel de simbol...
Vocea lui Kolso se intrerupse din nou. Munch se incrunta la Olsen, care vorbea la telefon in timp ce gesticula spre ceva ce se intampla in apropiere de cordoane.
- Nu te-aud, spuse Munch.
- E un fel de formatiune-pentagrama, continua Kolso."