Copiii fermecati

Izzy nu vrea decat sa traiasca ceva interesant in oraselul sau amortit. Dorinta ei devine cat se poate de reala in momentul in care, ademenita de cantecul unui flaut, surioara ei, Hen, dispare in padurea din apropierea casei. De indata ce realizeaza cele intamplate, Izzy porneste inr-o cautare disperata, ajungand la o deschizatura facuta in pamant, prin care patrunde, devenind, astfel, captiva pe taramul zanelor. Din acest moment, depinde doar de iscusinta ei sa-si readuca sora acasa. Iar acolo, pe taramul zanelor, Izzy trebuie sa hotarasca singura daca accepta sa fie ajutata de un grup de prieteni care sunt, de fapt, cu totii, copii fermecati, ca sa o salveze pe Hen, pana nu e prea tarziu.

Christina Soontornvat, autoarea romanului din categoria fantasy, Copiii fermecat­i, a crescut intr-un orasel din Texas. Si-a petrecut copilaria fascinata de cartile citite in spatele barului din restaurantul thailandez detinut de parintii sai. In prezent, traieste impreuna cu sotul si cele doua fiice in Austin, Texas.

Emana energie si abunda in imaginatie. - Katherine Catmull

Fragment din romanul “Copiii fermecati” de Christina Soontornvat:

“- Hmm! Poate-o sa-ti placa mai mult untul de arahide. E de-ala cremos.
Asteapta pana luara cu totii inghitituri mici din jumatatile lor de sendvis.
- Ei? Ce ziceti?
- E ipisos, murmura Lug, cu gura plina.
- Ce-ai zis?
- Am jis ca-i ipisos!
- Aa! facu Izzy, razand. Da, foarte lipicios!
Senvisurile se bucurara de un succes mult mai mare. Nici macar Dree nu purta de parca nu i-ar fi placut.
Izzy ii privi cum mancau, mestecand cu gurile deschise si stergandu-se pe maini de hainele si asa murdare.
“O singura zi, patru Copii Fermecati.” Daca nu i s-ar fi intamplat chiar ei, n-ar fi crezut niciodata.
- Am citit povesti despre voi, spuse ea. Adica, nu chiar despre voi, ci despre Copiii Fermecati. Asta sunteti, nu-i asa?
Din nou tresarira cu totii cand ea rosti cuvintele. Selden privi spre scorbua copacului, de parca i-ar fi putut asculta cineva.
- Oare cum ti-ai dat seama de lucrul asta? intreba Dree, prefacandu-se surprinsa. Eu cred ca tu esti cea mai isteata fetita din lumea intreaga.
Izzy n-o baga in seama.
- Si ce faceti toti aici? N-ar trebui sa va prefaceti ca sunteti bebelusi?
- Pai, am facut asta, spuse Lug, inghitind o gura zdravana de unt de arahide. Dar acum suntem proscrisi.
- Proscrisi? Cum adica?
- Familiile noastre de oameni ne-au dat afara din casele lor, spuse Seldon. Lua o gura de porumbel-de-trestie si arata cu osul spre Lug.
- Asta s-a facut prea mare, prea repede...
- Aproape mi-am rupt leaganul, spuse Lug, zambind cu gura plina de firimituri.
...si Dree n-a reusit sa devina destul de solida pentru a trece drept om. Propria ei „mama" a legat-o intr-o fata de perna si - Selden sfichiui cu mana peste umar - a aruncat-o intr-un rau.
- E groaznic, spuse Izzy. Auzise de oameni care faceau asa ceva animalelor de companie pe care nu le mai voiau - si era si-asa destul de rau-, dar niciodata unor bebelusi.
Dree ridica ochii din farfurie si zambi cu raceala.
- In Ajunul Craciunului.
Izzy se intoarse spre Selden.
- Dar tu?
- Lui Selden ii place sa spuna ca a fost alungat, spuse Dree. Dar a fugit de-acasa si s-a intors de bunavoie in Tinutul Zanelor.
- Pai, sunt sigur ca mai devreme sau mai tarziu tot m-ar fi gonit, spuse Selden, scobindu-se cu unghia intre dinti. Lumea voastra are prea multe reguli. Nu inteleg cum poti s-o suporti.
- Ma gandesc ca nu prea am alta varianta, spuse Izzy. Isi aduse aminte ce spusese Marian despre faptul ca bunica Jean fusese singura ei prietena. Daca n-ar fi fost ea, probabil ca Marian ar fi fugit si ea si s-ar fi intors in Tinutul Zanelor, asemenea tuturor acelor Copii Fermecati.
- Deci de-asta sunteti atat de secretosi? intreba Izzy. Pentru ca n-aveti voie sa va-ntoarceti aici?”