În Plin Văzduh: Pasiunea pentru Zbor și Pasiunea pentru Scris, Traite la Aceeași Intensitate de Antoine de Saint-Exupery - Antonio G. Iturbe

Autorul romanului Bibliotecara de la Auschwitz

Trei buni prieteni au schimbat istoria aviatiei. Dintre acestia, unul a marcat vietile a milioane de cititori, dupa ce a publicat Micul print.

Franta, anul 1920. Numai cei mai buni piloti sunt admisi la Scoala de Aviatie Latecoere. Printre cei selectionati, Mermoz, Henri Guillaumet si Antoine de Saint-Exupery, trei eroi aviatori care au deschis primele linii de posta aeriana pe rute neexplorate pana la ei. Nicio distanta nu este prea mare pentru acestia, niciun munte nu este destul de inalt: scrisorile trebuie sa ajunga la destinatie. Cand aterizeaza, au de infruntat turbulentele vietii pe pamant, intr-un secol ale carui inceputuri stau sub semnul razboaielor. In plin vazduh relateaza performantele incredibile care au marcat istoria aviatiei, fiind totodata un omagiu adus autorului cartii Micul print, care surprinde realitatea cu ochi de copil.

Fragment din volumul "In plin vazduh" de Antonio G. Iturbe:

"Aerodromul Le Bourget (Paris), 1923
In toropeala de duminica de la cazarma Regimentului 34 Aviatie, lui Tonio nu-i este prea greu sa-l convinga pe tanarul locotenent Richaux, pe cand se aflau in popota aproape goala, sa ia un Hanriot HD.14 din hangar.
- Voi pilota eu si vom vedea Sena de pe cer, ii spune.
- Ar fi trebuit sa consemnam asta in planul de zbor al zilei, vizat de comandament.
- Si daca zburam fara sa spunem nimanui?
- Nu este procedura regulamentara.
- Cel mai mult ma inspaimanta lucrurile regulamentare, Richaux.
Ochii de peste ai sublocotenentului Saint-Exupery il interpeleaza cu un gest intre jalnic si seducator.
- Regulamentele ucid imaginatia.
Locotenentul ridica din umeri.
- Cum doresti!
Expresia pe jumatate trista a lui Tonio se transforma in veselie infinita.
- Viata ne zambeste!
Ajung pana la biplanul robust, care de obicei se foloseste pentru zboruri de instructie, construit din lemn si acoperit cu panza. Cabinele individuale, una in spatele celeilalte, sunt descoperite, iar aripa superioara tine loc de acoperis. Tonio se urca in spate, plin de emotia aventurii, si decoleaza brusc, ca si cum ar fi grabiti. Imediat se inalta deasupra orasului. Tonio rade. Locotenentul il aude prin tubul metalic de comunicatie incorporat in aparatele de instructie. Nimeni n-a zis vreo gluma. Vantul care sufla din fata ii obliga sa vorbeasca tipand prin tromba.
- De ce razi?
- Pentru ca zburam...
Zboara deasupra Districtului 10 si a suburbiilor orasului. Se aflau intr-un aparat care se clatina, varati intr-o cutie zgomotoasa. De la inaltimea aceea, Parisul pare un oras adormit.
- Saint-Exupery, sa nu survolezi centrul!
- Ti-e teama sa nu ma lovesc de Turnul Eiffel?
- Mi-e teama sa nu treaca pe Campul lui Marte colonelul Bonnevie impreuna cu familia, fiind zi de sarbatoare, si sa vada deasupra capului un Hanriot care ar trebui sa stea frumusel in hangar.”