Codul zero

Ianuarie 1958: cea mai mare speranta a Americii in cursa spatiala – satelitul Explorer I – se afla pe rampa de lansare de la Cape Canaveral. Iar in dimineata urmatoare un barbat se trezeste si descopera uimit ca memoria i-a fost stearsa si ca viata ii este in pericol. Singura cale prin care-si poate redobandi identitatea – si sa afle cine i-a facut asta – e de a-si aminti teribilul secret prin care cei vinovati de inducerea amneziei l-au fortat sa uite tot. Un secret care ar putea distruge Explorer I si chiar viitorul Americii.

Fragment din roman:

"A ramas tacut, pe ganduri, in timp ce a parcat si a intrat in Cladirea Q. Cand a ajuns la el in birou a zis: - Vreau doi oameni la Union Station, doi la statia de autobuz. Vreau doi oameni la birou, sa-i sune pe toti membrii familiei lui Luke, prietenii si cunostintele, sa-i intrebe daca se asteapta sa-l vada sau daca au vesti de la el. Vreau sa te duci impreuna cu doi oameni la hotelul Carlton. Ia-ti o camera si pe urma pazeste holul. O sa vin si eu acolo, mai tarziu.
Pete a iesit si Anthony a inchis usa.
In acea zi, pentru prima oara, Anthony era speriat. De vreme ce Luke isi cunostea identitatea, cine stie ce altceva s-ar fi putut sa mai afle. Proiectul acesta trebuia sa reprezinte marele triumf al lui Anthony, dar se transforma intr-un dezastru care putea sa-i puna capat carierei.
Putea sa-i puna capat vietii.
Daca ar reusi sa-l gaseasca pe Luke, ar putea sa mai repare situatia. Insa ar trebui sa ia masuri drastice. Nu ar mai fi fost de ajuns sa-l puna pe Luke sub supraveghere. Trebuia sa rezolve problema o data pentru totdeauna.
Cu inima grea, s-a dus la fotografia presedintelui Eisenhower, care atarna pe perete. A tras de una dintre laturile ramei si tabloul s-a dat deoparte, rotit pe balamale, ca sa dezvaluie un seif. A format combinatia, a deschis usa seifului si a scos din el pistolul.
Era un Walther P38 semiautomat, pistolul pe care, il folosise armata germana in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Lui Anthony ii fusese dat inainte de a pleca in Africa de Nord. Mai avea si un amortizor, conceput special de OSS ca sa se potriveasca armei.
Prima data cand ucisese un om folosise acel pistol.
Albin Moulier era un tradator care ii daduse in vileag politiei pe membrii Rezistentei franceze. Meritase sa moara - cei cinci membri ai celulei fusesera de acord cu asta. Au tras la sorti, intr-un grajd parasit la kilometri distanta de orice asezare, noaptea, tarziu, cu o singura lampa care arunca umbre miscatoare pe peretii aspri din piatra. Anthony ar fi putut sa nu participe, pentru ca era singurul strain, dar atunci ar fi pierdut respectul celorlalti, asa ca a insistat sa-si incerce norocul alaturi de ei. Si trasese paiul scurt.
Albin fusese imobilizat de roata ruginita a unui plug stricat, nici macar nu era legat la ochi, ascultase discutia si vazuse cum au tras la sorti. S-a scapat pe el cand au pronuntat sentinta la moarte si a tipat cand l-a vazut pe Anthony ca scotea pistolul. Tipatul a ajutat: l-a facut pe Carroll sa vrea sa-l omoare repede, doar ca sa opreasca zgomotul. L-a impuscat pe Albin de la mica distanta, intre ochi, cu un singur glont. Dupa aceea ceilalti i-au spus ca a facut-o bine, fara ezitari sau regrete, ca un barbat adevarat.
Anthony inca il mai visa pe Albin.
A scos amortizorul din seif, l-a fixat pe teava pistolului si l-a insurubat bine. Si-a pus paltonul. Era o haina lunga din par de camila, la un singur rand de nasturi, cu buzunare interioare adanci. Si-a bagat pistolul in buzunarul din dreapta, cu patul in jos si amortizorul iesind din el."