Maestrii pierduti

Maestrii pierduti. Redescoperirea misticismului filosofilor din Grecia antica

Au existat ashramuri acum 2500 de ani? A avut Alexandru cel Mare un guru indian? Era predata meditatia de inspiratie orientala in scolile din Roma antica? Exista o legatura, ignorata sau ocultata cu buna stiinta de traditia academica, intre filosofia antica si yoga? Sau intre majoritatea curentelor ezoterice? Raspunsul Lindei Johnsen este unul afirmativ.

Mari invatati ai epocilor trecute au fost frapati de asemanarea, la nivel mistic, a marilor religii. Ele par a avea in comun ceea ce yoghinii din India numesc Sanatana Dharma: „traditia eterna“. Iar autoarea cartii de fata aduce argumente care sprijina urmatoarea teorie, fascinanta: maestrii spirituali ai lumii occidentale au fost slujitori ai acestei traditii. Ganditori precum Pitagora, Empedocle sau Platon n-au fost, asa cum sustine invatamantul academic oficial, doar intemeietori ai stiintei si civilizatiei vestice, ci si maestri spirituali ai Antichitatii, venerati ca atare. Maestrii pierduti redescopera fapte si idei uluitoare din trecutul indepartat, o parte mai putin cunoscuta a istoriei, care, in acelasi timp, se dovedeste a fi extrem de semnificativa si plina de revelatii pentru epoca noastra.

Parcurgand cartea, veti face atat o calatorie in trecut, catre originile civilizatiei noastre, cat si o calatorie in dimensiunea atemporala a propriei persoane. - Eckhart Tolle

Linda Johnsen este unul dintre cei mai populari autori contemporani pe teme legate de yoga si spiritualitate. A scris opt carti si peste doua sute de articole dedicate spiritualitatii si a tinut conferinte despre yoga, filosofia antica si gandirea orientala. A fost redactor consultant la revista Yoga + Joyful Living; interesante si revelatoare, articolele sale au aparut in numeroase reviste, jurnale si antologii. A vorbit la posturi de radio si de televiziune, iar prelegerile ei despre viata spirituala au fost primite cu entuziasm de public pe intregul teritoriu al Statelor Unite. A obtinut diploma de master in studii orientale si psihologie compara­ta de la Universitatea Scranton, in cadrul unui program inovator dedicat stiintei si filosofiei yoga. A urmat apoi studii postuniversitare in domeniul religiilor comparate, la Graduate Theological Union din Berkeley, California. Este recunoscuta pentru dezvaluirea unor adevaruri fascinante despre traditiile spirituale ale lumii, adevaruri pe care le cunosc doar savantii, dar pe care ea ni le explica intr‑un mod captivant si extraordinar de sugestiv.
Fragment din volumul "Maestrii pierduti" de Linda Johnsen"

"Nu exista exagerari cand vine vorba despre impactul mesajului lui Orfeu asupra grecilor antici. Secole la rand dupa moartea lui, invataturile sale au influentat profund multe dintre cele mai stralucite minti ale lumii europene, de la Pitagora la Platon, de la Apollonios la Plotin. Si totusi ironia face ca inteleptul a carui traditie a influentat-o probabil cel mai mult sa fie un predicator din secolul I pe nume Iisus.
In misterele orfice, Dionysos, zeul vinului, spune „eu sunt vita, voi sunteti mladitele" pentru ca el este trunchiul central sau spiritul universal din care porneste fiecare suflet - fiecare „mladita" de constiinta individuala, si eu, si dumneavoastra. Uimitor este faptul ca, in Biblie (Ioan 15:5), Iisus citeaza exact aceste cuvinte. Oricine ar fi citit fragmentul cu pricina in primele secole ale erei noastre si-ar fi dat seama imediat ca Iisus se identifica explicit cu Dionysos - „Sufletul Universal" din care ia fiinta fiecare suflet omenesc.
Cu putin timp inainte de rastignire, Iisus a inceput sa isi constituie propria religie a misterelor, bazata partial pe riturile orfice. Ceremonialul desfasurat la Cina cea de taina nu are drept model doar cina Pastelui evreiesc, in timpul careia se mananca un animal sacrificat, ci si ritualul orfic in care este devorat mantuitorul insusi. Iisus spune explicit, referindu-se la paine si vin: „Luati, mancati; acesta este trupul Meu [...] acesta este sangele Meu.", randuiala imprumutata din reinterpretarea orfica, mai temperata, a vechiului rit dionisiac. Iisus isi asuma ambele roluri traditionale ale lui Dionysos, de „fiu al Atotputernicului" si „mire divin". Chiar si capacitatea lui Dionysos de a transforma apa in vin i-a fost atribuita si lui Iisus. Mereu m-au intrigat acele grupuri ale primilor crestini, considerate acum eretice, care vedeau Sfanta Impartasanie - un ritual solemn in zilele noastre - ca pe o ocazie de a se imbata, de a manca peste masura si de a face sex. (In Intaia Epistola catre Corinteni, 11:21, chiar Apostolul Pavel se plange ca oamenii beau prea mult in timpul Impartasaniei.) Indata ce am inteles legatura cu Dionysos, am gasit si explicatia. Unii dintre crestinii timpurii il identificau pe Iisus cu Dionysos cu atata exactitate, incat celebrau Impartasania ca pe o orgie dionisiaca!”