Chira Chiralina nou-gramar

După ce i­-a trimis lui Romain Rolland primul său manuscris, de 406 pagini, cuprinzând povestirile Oncle Anghel, Sotir şi Kir Nicolas, Panait Istrati a avut marea satisfacţie de a-­l cunoaşte personal pe scriitorul francez, la vila sa „Olga“ din Villeneuve, la 25 octombrie 1922. Din îndemnul lui Romain Rolland, Panait Istrati scrie cu înfrigurare primele două părţi, Chira Chiralina şi Stavru, pe care le trimite la Villeneuve, în Elveţia, la 11 şi 22 decembrie 1922, cea de-­a treia parte, Dragomir, fiind scrisă în primăvara anului 1932. În această perioadă şi până la reîntoarcerea sa în ţară, Panait Istrati a locuit în subsolul magazinului de încălţăminte al lui Gheorghe Ionescu, din Paris, rue du Colisée nr. 24, unde şi-­a scris cea mai mare parte a operei sale.
Citind imediat Chira Chiralina, Romain Rolland îi scria entuziasmat, la 23 decembrie 1922:
„Nu mai aştept să­-mi găsesc timpul necesar ca să-­ţi răspund. nu mai pot aştepta, după ce­-am devorat Chira Chiralina în toiul nopţii... Trebuie să-­ţi spun numaidecât: e formidabilă! Nu există nimic în literatura de azi care să aibă tăria aceasta. Nu există nici un scriitor de astăzi – nici eu, nici oricare altul – care să fie capabil s-­o scrie.
Să nu-­ţi pierzi capul! Caută să-­l ţii bine! Ai greşeli mari, foarte mari, pe care am să ţi le semnalez fără menajamente. Dar, Doamne sfinte! Forţa asta, pasiunea asta, viaţa asta demonică! Nu mai sunt lucruri din vremea noastră, în Occident. Ele mă fac să mă gândesc la secolul al XVI-­lea şi la marii tigri ai teatrului Elisabetan (Shakespeare şi teribilii lui rivali, Webster, Marlowe).
Magnific.