Tinuturi in crepuscul

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura

Primul roman al lui J.M. Coetzee, Tinuturi in crepuscul, cristalizeaza, prin doua povesti distincte, teme sensibile, precum cea a razboiului, cu toate atrocitatile lui, a iubirii si mitogenezei, ideea de apartenenta la o natiune sau la o etnie si fenomenul ciocnirii civilizatiilor, asa cum se intampla, pe de o parte, intre colonistii olandezi si populatiile bastinase africane in secolul al XVIII-lea, iar pe de alta parte, intre Statele Unite ale Americii si civilizatia Orientului Indepartat in timpul conflictului din Vietnam, care a marcat istoria celor doua tari in secolul trecut.

Prin personajele si povestile pe care le contureaza, Coetzee propune un roman al relatiilor disfunctionale, deopotriva cu ceilalti si cu sine, al jocurilor de putere si al exploatarii conjuncturale a pozitiilor de forta, replicate in contexte istorice si spatii geografice complet diferite.

Traducere de Irina Horea
Fragment din volumul "Tinuturi in crepuscul" de J.M. Coetzee:

"Gresesc daca imi inchipui ca voi fi salvat de Coetzee. Coetzee si-a castigat reputatia in teoria jocului. Prin natura lui, nu priveste cu simpatie abordarea mitografica a problemei controlului. El porneste de la axioma ca oamenii actioneaza identic daca interesele lor personale sunt identice. Cariera lui s-a cladit pe fiinta individuala si pe interesele acesteia. Despre mine, incredibil, chiar despre mine, crede ca sunt un individ cu interese proprii, nimic altceva. Nu poate concepe un individ care considera ca fiinta lui este un plic ce tine laolalta elementele corpului sau, in vreme ce pe dinauntru el arde si arde. Am crescut cu reviste de benzi desenate (am crescut cu tot felul de carti). Vrajit candva de monstrii cu cizmele, centurile, mastile si costumele individualismului lor eroic, acum am devenit un Heracle prajindu-se in camasa lui otravita. Eroul-monstru american rasufla usurat cand, la fiecare saisprezece pagini, paradisul terestru se intoarce si salvatorul mascat se transforma din nou in cetateanu palid la fata. In schimb Heracle, din cate se pare, arde etern. Exista semnificatii in aceste povesti, care se revarsa din mine, dar eu sunt obosit. Poate ca sunt indicii, asa ca le notez.
Coetzee spera ca voi pleca. Circula zvonul ca eu nu exist. Secretara lui isi afiseaza zambetul grav si-si pleaca privirile. Dar eu nu plec. Daca ei refuza sa ma vada, eu voi deveni fantoma coridoarelor lor, cel care suna la telefoane, care nu trage apa la veceu.
Baietii de la M.I.T. se amuza pe seama noilor metode de a contamina pestii.
Eu ma holbez la pereti. Ma holbez la ramele ferestrelor pline de dupa-amiaza timpurie. Lumina loveste in cuibul durerii din capul meu. Dau ochii peste cap, casc. E ceva grotesc in ceea ce ma priveste. Ce fac eu in cladirea asta compartimentata, ce fac eu in vietile oamenilor astora? Lacrimi de epuizare imi siroiesc pe obraji, tanjesc dupa un pat numai al meu. Sunt piaza-rea. Ma transform in steatit. Ma transform intr-o papusa.
Uneori, sun la mica sonerie din casa sotiei mele. Cand ea raspunde la celalalt capat, eu inchid la capatul meu sau respir adanc, asa cum scrie in ziare.
Toate apelurile sunt monitorizate de Serviciul de Securitate Interna.
Sub telefonul lui Marilyn, am lipit cu banda adeziva un stilou. Daca ea il va gasi, va crede ca e un microfon. Daca il gaseste Coetzee, va crede ca e una dintre micile bombe ale lui Armco."