O lunga petala de mare

Isabel Allende: 23 de carti publicate, traduceri in peste 40 de limbi; peste 74 de milioane de exemplare vandute; 15 doctorate onorifice; peste 60 de premii in peste 15 tari; 2 filme de succes realizate dupa romanele sale. In 2018 a primit National Book Award, celebrandu-se astfel pentru prima data in S.U.A. o opera scrisa in limba spaniola.

In august 1939 poetul Pablo Neruda organizeaza plecarea din portul Bordeaux a legendarei nave Winnipeg care va duce la Valparaiso peste 2 000 de refugiati spanioli. Pornind de la acest fapt istoric, dar si din propria experienta a exilului, Isabel Allende construieste povestea medicului Victor Dalmau si a pianistei Roser Bruguera, nevoiti sa fuga din calea trupelor franchiste. Primiti cu multa caldura in Chile, acea „lunga petala de mare, de vin si de zapada“, dupa cum a evocat-o Neruda, atat Victor, cat si Roser reusesc sa se integreze, dar lovitura de stat incheiata cu moartea presedintelui Salvador Allende ii va forta sa paraseasca si aceasta tara. Puterea de a spera si de a rezista pe care au dobandit-o in Spania tineretii lor ii va salva inca o data. O pledoarie impresionanta pentru solidaritate, toleranta si dragoste.

Romanul exploreaza teme actuale precum identitatea, singuratatea, dislocarea, salvarea, iar personajele sunt deosebit de puternice, miscandu-se intre doua razboaie si o lovitura de stat militara. Pe parcusul lui, consistenta dragostei este, din nou, principalul subiect radiografiat de Isabel Allende. - Publishers Weekly

Isabel Allende s-a documentat temeinic pentru acest roman si a discutat cu supravietuitori al calatoriei facute pe Winnipeg. (...) Dar miza lui nu este una politica. Pe autoare o preocupa, ca in toate celelalte carti ale sale, mai ales sentimentele personajelor carora le da viata. - El Imparcial

Isabel Allende este o mare povestitoare, care scrie cu o patrudere si o compasiune fara pereche. Va fi elogiata de cititori si de scriitori deopotriva, pentru multe generatii de acum incolo. - Khaled Hosseini

Fragment din cartea "O lunga petala de mare" de Isabel Allende:

“Si astfel primul Craciun in Chile sotii Dalmau l-au petrecut cu clanul del Solar in plen. Roser si-a pus rochia pe care o purtase la casatoria de la Perpignan, albastru-inchis cu aplicatii de flori albe in jurul gatului, si-a strans parul pe ceafa intr-o retea de margele negre si si-a pus brosa cu jeuri pe care i-o daruise Carme cand aflase ca astepta un copil de la Guillem. “Acum esti nora mea, pentru asta nu-i nevoie de hartii”, ii spusese. Victor si-a pus un costum la trei randuri al lui Felipe, care-l cam strangea si avea pantalonii un pic scurti. Ajunsi la casa de pe strada Mar del Plata, Juana l-a insfacat pe Marcel si l-a dus sa se joace cu Leonardo, in timp ce Felipe ii impingea in salon pentru prezentarile de rigoare. Le explicase deja ca in Chile clasele sociale erau precum un tort millefeuille, era usor sa decazi, dar aproape imposibil sa urci, pentru ca banul nu cumpara obarsia. Singurele exceptii erau talentul, de exemplu Pablo Neruda, si frumusetea anumitor femei. Fusese cazul bunicii lor, fiica de modest comerciant englez, o splendoare cu tinuta de regina, care le ameliorase rasa, cum afirmau urmasii ei din neamul Vizcarra. Daca sotii Dalmau ar fi fost chilieni, n-ar fi fost in veci invitati la masa familiei del Solar, dar ca straini exotici pluteau deocamdata intr-un fel de limb; daca avea sa le mearga bine, locul lor va fi intr-una din multele subcategorii ale clasei mijlocii. Felipe ii prevenise ca in casa parintilor sai aveau sa fie privit precum fiarele de la circ de catre oameni conservatori, religiosi si intoleranti, dar ca odata depasita curiozitatea initiala se vor bucura de eterna ospiralitate chiliana.”