Fragmentele stoicilor vechi vol. I

Editie bilingva

In lucrarea de fata am incercat sa schitez un tablou pe cat am putut de precis si complet al filozofiei lui Chrysippos, iar lui Zenon si Cleanthes le-am atribuit doar cele cuprinse in sursele care-i citeaza nominal. Tot ceea ce mi-am propus a fost sa asez fundamentele pe care sa se sprijine cercetarile ulterioare, caci am alcatuit aceasta culegere de fragmente pentru a inlesni accesul la substanta propriu-zisa a traditiei stoice. - Hans von Arnim

Daca ne educam sa devenim indiferenti fata de lucrurile care nu depind de noi si daca izbutim sa le suportam fara sa ne intristam ori sa ne bucuram, ce ne mai ramane de facut, de indurat, avand in vedere ca aproape tot ce se intampla este independent de vointa noastra? Stoicii au dreptate in teorie. In practica, totul ii contrazice. De dimineata pana seara, nu facem decat sa luam pozitie pentru sau contra lucrurilor pe care nu le putem inrauri. Asta e «viata» — o tentativa nebuneasca de a ne depasi neputinta. - Emil Cioran

Fragment din lucrare:

„VI. Despre pasiuni (vol. III, p. 92)
Diogenes Laertios, VII, 110. Iar pasiunea, potrivit lui Zenon, este miscarea irationala si contrara naturii a sufletului, sau un impuls exacerbat.
Cicero, Discutii tusculane, IV, 11. Asadar aceasta este definitia data de Zenon: pasiunea — pe care el o numeste παθος — este miscarea sufletului, abatuta de la dreapta ratiune si impotriva naturii. Mai pe scurt: pasiunea este un impuls exacerbat. — Ibidem, 47. Definitia pasiunii data de Zenon si pe care o gasesc corecta; caci el defineste pasiunea fiind miscarea sufletului abatuta de la ratiune si contrara naturii sau, mai pe scurt, ca pe un impuls exacerbat, prin exacerbat intelegand ceea ce se indeparteaza de regularitatea naturii. — Cicero, Despre indatoriri, I, cap. 136. … pasiunile, adica miscarile excesive ale sufletului, care nu dau ascultare ratiunii...
Stobaios, Excerpte, II, 7 , 2, p. 44, 4 W. Orice pasiune este un impuls exacerbat. — Ibidem, 7, 10, p. 88, 8. Pasiunea, spun ei, este un impuls exacerbat si care nu se supune deciziilor ratiunii, sau o miscare irationala a sufletului, contrara naturii. — Plutarh, Fragmente, Daca placerea si durerea tin de suflet sau de corp, cap. 7; Andronikos, Despre pasiuni, cap. 1.
Stobaios, Excerpte, II, 7, 1, p. 39, 5 W. Dupa definitia lui Zenon stoicul, pasiunea este un impuls exacerbat. Nu spune „menit sa creasca in exces", ci aflat deja in exces, deci nu in potenta, ci in act. A mai definit-o si astfel: „pasiunea este exaltare a sufletului", comparand mobilitatea partii pasionale a sufletului cu zborul inaripatelor. — Cf. Ibidem, II, 7, 10, p. 88, 11. De aceea spunea ca orice exaltare este pasiune si, la fel, orice pasiune este exaltare.”