Iubirile lui hemingway

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura

Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi si consemnate de A.E. Hotchner

De-a lungul timpului, si mai ales in ultima parte a vietii, Hemingway i-a dezvaluit prietenului de incredere cu care mergea la vanatoare, la coride si la pescuit amanunte despre evenimentele care i-au marcat existenta, dand la iveala o ipostaza mai putin cunoscuta a marelui scriitor. Din cartea lui A.E. Hotchner aflam despre viata romantica de la Paris, despre relatia care i-a distrus prima casnicie si despre tragedia de a fi iubit doua femei in acelasi timp, despre legaturile lui cu marii artisti si scriitori ai vremii, despre prietenia cu Scott Fitzgerald, despre intalnirea cu frumoasa Josephine Baker, dar si despre cele doua accidente aviatice carora le-a supravietuit ca prin minune.
O carte despre aventura, greseli, regrete si pierderea adevaratei iubiri; intrebarea care nu i-a dat pace in saptamanile dinaintea mortii era: Cum stie un tanar care se indragosteste pentru prima oara ca aceasta va fi singura mare iubire a vietii lui?

Traducere de Alexandru Macovescu
Fragment din cartea "Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi si consemnate de A.E. Hotchner" de A.E. Hotchner, Ernest Hemingway

"In dimineata zilei de 4 iulie 1955, am zburat la Miami, apoi am luat un avion mic dupa-amiaza spre Key West si pe urma un taxi pana pe Olivia Street la numarul 414, la adresa pe care mi-o daduse Ernest. Era o strada cu case murdare si darapanate, garduri subrede si buruieni inalte. Cand Gus, unchiul lui Pauline, le cumparase o casa aici in anii 1930, cartierul nu era terminat, iar casele erau asemanatoare cu a lui Ernest (de fapt, avea doua case: una principala si impunatoare, si una mica, mai moderna langa piscina). Casa principala era de piatra, in stil colonial spaniol cu o veranda cu ferestre frantuzesti si obloane verzi. In gradina luxurianta se gaseau sagotieri japonezi, palmieri mici, curmali si smochini indieni grosi. Cartierul fusese afectat de trecerea timpului, iar casa lui Ernest era acum o oaza in mijlocul mizeriei. Ernest nu mai statuse acolo din 1940 cand, dupa o lunga separare, avea sa divorteze de Pauline. In urma partajului, devenise proprietatea ei si locuise acolo pana de curand, cand murise, iar casa le ramasese copiilor. Insa ei nu voiau sa stea acolo si nici nu locuiau prin zona ca sa o ingrijeasca. Asa ca Ernest a trebuit sa vina din Cuba, din Finca Vigia din San Francisco de Paula, ca sa plateasca un broker sa inchirieze proprietatea sau sa o vanda.
Ernest, imbracat in slip, a iesit din casa principala sa ma intampine. Se misca incet, dar mai bine decat la Gritti, imediat dupa accident. Mi-a oferit o camera in casa de langa piscina, apoi am mers amandoi sa inotam in apa calda si sarata, care avea efectul calmant al unei bai cu sulf. Mi-a zis ca piscina se golea si se umplea peste noapte cu apa semisarata. A intrat prevazator, oprindu-se de cateva ori pe treptele piscinei ca sa-si dea cu apa in zona mijlocului."