Suntem indeajuns de inteligenti pentru a intelege

Bestseller New York Times

Autor inclus de revista Time in lista celor mai influenti 100 de oameni din lume

Suntem indeajuns de inteligenti pentru a intelege inteligenta animalelor? ne poarta intr-o calatorie fascinanta prin lumea surprinzatoare a cognitiei animalelor, care nu sunt niste simple masinarii ce raspund la stimuli si reactioneaza manate numai de instinct. Autorul ne arata felul in care cercetarile din ultimele decenii au descoperit ca primatele isi pot face planuri pentru viitor si pot folosi unelte, ca delfinii sunt capabili de empatie si se pot striga pe nume, ca unele pasari au o memorie vizuala uimitoare si chiar se pot recunoaste in oglinda, sau ca elefantii isi pot da seama ce sex au oamenii cu care interactioneaza. Cartea lui Frans de Waal ne va face astfel sa reexaminam tot ceea ce credeam ca stim atat despre inteligenta animalelor, cat si despre a oamenilor.

De ce e omenirea atat de inclinata sa subestimeze inteligenta animalelor? Le negam in mod con-stant capacitati pe care le consideram de la sine intelese in ceea ce ne priveste. Ce se ascunde in spatele acestei atitudini? In incercarea de a intelege la ce nivel mental opereaza celelalte specii, trebuie sa admitem ca adevaratele provocari nu vin numai din partea animalelor, ci si din partea noastra. [...] Inainte de a ne intreba daca animalele poseda un anumit tip de inteligenta, in special una de care suntem atat de atasati, trebuie sa depasim macar rezistenta interna de a recunoaste aceasta posibilitate. De aici si intrebarea centrala a acestei carti: «Suntem indeajuns de inteligenti pentru a intelege inteligenta animalelor?» – FRANS DE WAAL

Pe langa faptul ca este plina de informatii si provocatoare, cartea lui Frans de Waal se dovedeste o lectura cat se poate de placuta. – The Washington Post

O carte remarcabila. - Edward O. Wilson

Cu ilustratiile autorului
Traducere de Carmen Strungaru
Fragment din volumul "Suntem indeajuns de inteligenti pentru a intelege inteligenta animalelor?" de Frans de Waal:

"Intr-o noapte, cimpanzeii au scapat si au alergat prin toata cladirea, pentru ca apoi sa se intoarca in cusca lor, inchizand usa cu grija si culcandu-se. Dimineata i-am gasit ghemuiti in cuiburile lor de fan si nu am fi banuit nimic daca nu i-ar fi dat de gol dejectiile mirositoare din hol descoperite de o secretara. „E oare posibil ca maimutele antropoide sa gandeasca in perspectiva?" se intreba Paul mirandu-se de ce isi inchisesera usa custii. Cum sa intelegi niste personalitati atat de viclene si de capricioase fara sa presupui existenta intentiilor si a emotiilor?
Ca s-o spun mai pe sleau, imagineaza-ti ca vrei sa intri in camera de testare unde se afla cimpanzeii, asa cum faceam eu in fiecare zi. As sugera sa nu te increzi in vreo schema behaviorista ce le neaga intentiile, ci sa fii foarte atent la toanele si emotiile lor, citindu-le asa cum ai face-o cu oricare persoana, si sa nu-ti scape din vedere trucurile de care sunt in stare. Altminteri, s-ar putea sa sfarsesti precum unul dintre colegii mei studenti. Desi il sfatuisem cum sa se imbrace cu ocazia primei intalniri, el a venit in costum si cu cravata. Era sigur ca poate sa se descurce cu doua animale relativ mici, spunandu-ne cat de bine se pricepe la caini. Cei doi cimpanzei erau destul de tineri, in varsta de 4-5 ani. Dar erau deja mult mai puternici decat orice om adult si de zece ori mai sireti decat un caine. Inca imi mai amintesc cum acest student a iesit din camera de testare clatinandu-se si chinuindu-se sa scape de cele doua maimute atarnate de picioarele sale. Sacoul era ferfenita, cu ambele maneci smulse. A avut noroc ca cimpanzeii nu au descoperit ce se poate face cu cravata.
Un lucru pe care l-am invatat in acest laborator a fost ca o inteligenta superioara nu presupune rezultate mai bune la teste. Le-am prezentat maimutelor rhesus si cimpanzeilor un test simplu de discriminare tactila (haptica). Trebuiau sa-si strecoare mana printr-un orificiu, sa simta diferenta dintre doua forme si sa o aleaga pe cea corecta. Intentionam sa facem sute de incercari in fiecare sesiune de testare, insa lucrul asta a functionat bine in cazul maimutelor rhesus, in vreme ce cimpanzeii au avut cu totul alte planuri. Se descurcau bine in cazul primelor zece incercari, fapt care demonstra ca nu au probleme de discriminare, dar apoi nu mai erau atente la test. Isi indesau mainile prin orificiile respective incercand sa ajunga la mine, tragandu-ma de haina, facand grimase, lovind in geamul care ne separa si incercand sa ma atraga in joc. Sareau in sus si in jos facand chiar semne catre usa, ca si cum nu as fi stiut pe unde pot intra in camera lor. Uneori, intr-un mod neprofesionist, intram la ele si ne jucam. Inutil sa spun ca rezultatele lor la acest test erau net inferioare celor ale maimutelor rhesus nu din cauza vreunei inferioritati intelectuale, ci pentru ca se plictiseau.
Testul respectiv pur si simplu nu se ridica la nivelul lor intelectual."