Exilul imposibil.Stefan zweig la sfarsitul lumii

National Jewish Book Award pentru biografie

In 1930, Stefan Zweig era probabil cel mai tradus scriitor european, iar romanele, povestirile si mai cu seama biografiile sale erau cunoscute in intreaga lume. Totul se schimba insa odata cu ascensiunea lui Hitler, cand Zweig, omul de o inteligenta remarcabila, umanistul in cel mai larg si mai profund sens al cuvantului, scriitorul dedicat fara odihna si fara rest promovarii valorilor intelectuale, e nevoit sa fuga din Austria peste care se abate amenintarea nazista. Despartirea de casa, ruperea legaturilor cu viata culturala a Vienei, izolarea de prieteni si de universul in care s-a desavarsit ca scriitor, peregrinarile prin lumea larga de la Londra la New York, la Rio de Janeiro si apoi la Petropolis, destinatia cea de pe urma, il secatuiesc de puteri si il dezradacineaza iremediabil.

Exilul imposibil, povestea vietii sfarsite tragic a lui Stefan Zweig, infatiseaza prapastia dintre lumea ideilor batranei Europe si cea a tinerei Americi, precum si zbuciumul celor care s-au vazut nevoiti s-o abandoneze pe una pentru cealalta. Destinul lui Zweig este emblematic, pana la urma, pentru o epoca ce se sfarseste si o lume care se surpa in ea insasi, pe masura ce-si pierde valorile.

Traducere si note de Alexandru Macovescu
Fragment din cartea "Exilul imposibil. Stefan Zweig la sfarsitul lumii" de George Prochnik

"Pe langa ideea de democratie entuziasta, care avea sa cuprinda intreaga omenire trup si suflet, Whitman l-a mai inspirat pe Zweig cu forta „salbatica, catartica" a versurilor lui, iar in acest taram a gasit ecouri ale experientei sale newyorkeze. Prima impresie a lui Zweig despre oras i-a fost data de dimensiunea si ritmul sau coplesitoare; dupa el, a privi portul de la inaltimea Brooklyn Bridge sau a „hoinari prin defileele de piatra ale bulevardelor insemna sa traiesti facand descoperiri si lasandu-te surprins la tot pasul".
Zweig facuse acea calatorie la sfatul unui industrias si diplomat de rang inalt, evreu, pe nume Walter Rathenau, un berlinez mai mare cu zece ani decat el. Rathenau ajunsese sa-l fascineze atat pentru „claritatea de cristal a gandirii sale", cat si pentru „adanca neliniste si incertitudine" care-l macinau si care lui Zweig i se pareau ca intruchipeaza perfect tragedia evreilor. Folosind cuvinte care mai tarziu aveau sa il descrie perfect pe el insusi, Zweig a speculat ca „activitatea lui febrila era poate numai un opiu menit sa potoleasca nervozitatea ascunsa si sa alunge singuratatea de care se simtea invadat in forul cel mai ascuns al fiintei sale". In timpul unei conversatii din 1907, Rathenau a observat ca Zweig nu va intelege niciodata Anglia pana nu va vedea posesiunile coloniale ale insulei si nu va pricepe niciodata ce inseamna Europa pana nu va pasi in afara ei. „De ce nu te-ai duce in India sau America?" l-a intrebat Rathenau. Dornic sa devina un cetatean al lumii in adevaratul sens al cuvantului, Zweig, incantat de sugestie, a si pornit-o aproape imediat spre India. Odata ajuns acolo, constiinta faptului ca era considerat un european privilegiat l-a tulburat la fel de mult ca vederea sistemului de caste si a saraciei lucii."