Fetele moarte - Jorge Ibarguengoitia

Romanul Fetele moarte pornește de la așa-zisele mărturii, redate „ca atare”, ale personajelor implicate; cu toate acestea, „Unele dintre evenimentele povestite aici sunt reale. Toate personajele sunt imaginare.”, ne avertizează dintru început autorul, sugerându-le astfel cititorilor săi și cheia în care trebuie lecturată această excentrică ficțiune.

Exponent de marcă al literaturii latino-americane și unul dintre cei mai apreciați autori mexicani, Jorge Ibargüengoitia – dramaturg, scenarist și romancier – intrigă prin scriitura sa impregnată de umor negru, însă care își trage seva din teme sociale și filozofice esențiale. Romanul Fetele moarte pornește de la așa-zisele mărturii, redate „ca atare”, ale personajelor implicate; cu toate acestea, „Unele dintre evenimentele povestite aici sunt reale. Toate personajele sunt imaginare.”, ne avertizează dintru început autorul, sugerându-le astfel cititorilor săi și cheia în care trebuie lecturată această excentrică ficțiune. Povestea celor două surori patroane de bordel, care, parcă fără să conștientizeze, ajung, treptat, criminale în serie, este relatată realist, de un narator aparent neimplicat. În pofida acestui procedeu narativ ce mimează distanța emoțională, se mai conturează un personaj – complex și întunecat: Mexicul însuși, cu contradicțiile sale, cu frumusețea și corupția lui, cu simplitatea și misterul lui, cu personajele sale inocente ori stăpânite de rău.

În traducerea remarcabilă a profesorului hispanist Coman Lupu, cu o prefață de romancierul, poetul, dramaturgul, jurnalistul și criticul literar irlandez Colm Tóibín și o postfață de scriitorul și jurnalistul mexican Juan Villoro, romanul Fetele moarte se alătură titlurilor publicate în colecția „Clasici ai literaturii”.

„Există, la începutul cărții, o mențiune: «Unele dintre evenimentele povestite aici sunt reale. Toate personajele sunt imaginare.» Ibargüengoitia ne cere totodată să credem povestea și să acceptăm că el însuși a inventat o bună parte din ea. Dar ne cere, de asemenea, și să devenim părtași la un joc care este mult mai nuanțat, un joc în care tocmai subînțelesurile și subtilitățile refuză să aibă un înțeles la îndemână.” COLM TÓIBÍN, „Prefață”

„Matroane fără scrupule, ofițeri corupți, politicieni șarlatani, crime violente, cadavre în spatele casei… Fetele moarte este o carte îngrijorător de bună, a unui autor de o neîndoielnică și incitantă originalitate.” SALMAN RUSHDIE

„Ibargüengoitia este o voce literară fantastică, a cărei abilitate omnipotentă de a parodia dă dependență.” LETRAS LIBRES

„Ceea ce a făcut Ibargüengoitia în acest roman cu respectivele «simple statistici sau rapoarte» a fost să le ofere, în mod ingenios, cu viclenie, o «textură» aparte, astfel încât monotonia limbajului, tonul reținut și absența profunzimii psihologice să permită romanului să se îmbogățească atât prin ambiguitate, cât și printr-o indignare tainică. Ibargüengoitia creează un spațiu ficțional tulburător.” COLM TÓIBÍN, „Prefață”

„Fiecare dintre romanele lui Ibargüengoitia rămâne fidel devi­zei uneia dintre mătușile sale din Guanajuato: «Viața a vrut să fiu nefericită, dar eu n-am avut chef de așa ceva.»” JUAN VILLORO, „Postfață”

JORGE IBARGÜENGOITIA ANTILLÓN, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii latino-americane, s-a născut la Guanajuato, în Mexic, în 1928. Unic copil al cuplului Alejandro Ibargüengoitia Cumming și María de la Luz Antillón, rămâne fără tată la numai opt luni, urmând să fie crescut de mama lui, înconjurat fiind însă și de dragostea și grija celorlalte femei din familie. Influențat de dorințele familiei, începe să studieze ingineria, la care totuși renunță, pentru a urma Facultatea de Filozofie și Litere. Lucrează ca traducător, ca profesor de literatură spaniolă, ca jurnalist, scrie cronici pentru revista facultății și definitivează o extinsă și diversă operă literară, alcătuită din piese de teatru, povestiri, romane, povești pentru copii, dar și scenarii de film. Cu un interes de nestăpânit în ceea ce privește contextul social și istoric al Mexicului (în principal Războiul de Independență și Revoluția Mexicană), el încearcă să ofere o privire onestă și totodată critică asupra consecințelor unui trecut tumultuos. De aceea, în scrierile sale, de cele mai multe ori, Mexicul este personaj principal. Autorul este cunoscut pentru utilizarea ironiei, a comicului și a umorului negru, dar și a reprezentărilor grotești. Deși nu se cunosc foarte multe detalii despre viața lui Jorge Ibargüengoitia, în lucrările pe care le-a semnat întâlnim multe indicii și anecdote din viața sa personală, precum și descrieri ale statului Guanajuato, locul natal, pe care îl învestește cu diferite denumiri imaginare și care îi servește drept cadru pentru multe dintre povești. A beneficiat de burse de la fundațiile Rockefeller, Fairfield și Guggenheim și a fost premiat de numeroase instituții culturale (Premiul Universității Naționale Autonome a Mexicului, Premiul Ateneului spaniol din Mexic, Premiul Ciudad de México pentru Teatru, Premiul „Casa de las Américas”, Premiul Internațional al Mexicului pentru Roman etc.).

În 1983, a acceptat invitația lui Gabriel García Márquez de a participa la prima întâlnire dedicată relațiilor interculturale hispano-americane, însă aeronava cu care călătorea spre Bogotá, Columbia, s-a prăbușit lângă aeroportul din Madrid. În accident și-au pierdut viața majoritatea pasagerilor, inclusiv scriitorul.