O istorie genetica(incompleta)a romanilor

Autor distins cu Premiul Spinoza, membru al Academiei Regale pentru Științe și Arte, Țările de Jos

„Vom porni în această călătorie prin istoria genetică a poporului român încercând să înțelegem care este substratul primordial al populațiilor europene, cel care provine din Paleolitic. Apoi vom continua să in-vestigăm împreună cum descoperirea agriculturii a adus un nou val de migrații spre Europa venind din Anatolia; culturile neolitice înfloritoare create de acești imigranți au contribuit substanțial la substratul genetic al poporului român. Limbile indo-europene, din care au evoluat mai târziu și limba latină sau limba dacilor, au fost apoi aduse în Europa de migrațiile din Epoca Bronzului, pe care le găsim de asemenea contribuind la substratul genetic al populațiilor europene. Vom aborda în continuare perioada istorică despre care am învățat în cărțile de istorie: cine sunt dacii și cât au contribuit romanii la structura genetică a poporului român? Ca români, ne simțim extrem de apropiați de acest model al originii daco-romane a poporului nostru și, din punct de vedere cultural, el este cât se poate de valabil, dar cât de importantă este componenta genetică a dacilor și romanilor în structura poporului român? Paradoxal poate, știm încă destul de puțin despre acest proces. Vom continua cu era marilor migrații de la începutul Evului Mediu și vom vedea cât de mult (sau puțin) au contribuit popoarele migratoare (și mai ales slavii) la fondul genetic al românilor. În final vom încerca o sinteză a tuturor acestor procese istorice și a modului în care acestea ne-au influențat din punct de vedere genetic.“ — MIHAI NETEA

MIHAI G. NETEA s-a născut în 1968 și a studiat medicina la Cluj-Napoca. Și-a făcut doctoratul și specializarea în medicină internă și boli infecțioase la Universitatea Radboud din Nijmegen, Olanda. În prezent conduce Divizia de medicină experimentală a Departamentului de Medicină Internă, Centrul Medical al Universității Nijmegen. Interesele sale științifice sunt concentrate pe înțelegerea răspunsului imun în timpul infecțiilor severe, precum și pe influența factorilor genetici care influențează biologia populațiilor umane. I-a fost decernat Premiul Spinoza în 2016, iar din același an este membru al Academiei Regale de Știință din Olanda. Este laureat a numeroase premii, beneficiar al multor granturi internaționale și colaborator al unor importante institute internaționale, precum și autor a numeroase studii științifice.