Capitan la 15 ani - Jules Verne

Goeleta Pilgrim, comandata de capitanul Hull, se intoarce din Noua Zeelanda spre America. Insa capitanul nu poate rezista tentatiei de a captura o balena. Din pacate, vanatoarea esueaza si capitanul Hull piere in valuri impreuna cu membrii echipajului. Pe nava ramasesera Dick Sand, un marinar-ucenic, sotia proprietarului, impreuna cu fiul sau, cativa oameni de culoare, bucatarul si cainele Dingo.

Astfel, tanarul marinar se trezeste, la numai cincisprezece ani, a fi noul comandant al vasului. Actiunile tradatoare ale enigmaticului bucatar, care defecteaza busola, ii fac sa ajunga pe coasta Africii, devenind astfel captura valoroasa pentru negustorii sclavi. Au loc multe peripetii, insa curajul si devotamentul capitanului Dick, sprijinit de tovarasii sai de suferinta, conduc la un deznodamant fericit, fiecare primind rasplata cuvenita.

Capitan la cincisprezece ani este o poveste de succes, lejer de citit, care permite cititorilor sa se identifice cu personajul principal, bravul Dick Sand, unii dorind chiar sa aiba calitatile acestuia.

Fragment:

" Doamna Weldon, vazand dibacia si linistea în miscari a noului capitan, prinsese si mai multa incrdere în el. Nu deznadajduia. Se lasase cu totul calauzita de bunatatea dumnezeiasca. si, crestina cucernica, se intar" .ea cu fie-care clipa mai mult prin rugaciune. Dick Sand se hotka-se sa ramana toata noaptea la carma. Dormea cinci sau sase ceasuri peste zi, si asta parea sa-i fie de ajuns, fiind-ca nu se simtea obosit. in acest timp, Tom sau fiul sau Bat îl înlocuiau la carma si, multumita sfortarIlor lui, deveneau încetul cu încetul foarte buni carmaci. Doamna Weldon statea deseori de vorba cu Dick. El asculta totdeauna de sfaturile acestei doamne inimoase si întelepte. Ea îi arata zilnic pe harta drumul strabatut, tinand seama de directia si de iuteala corabiei.
Vedeti, îi spunea el, cu un astfel de vant, putem ajun-ge curand pe coasta Americii meridionale. Nu vreau sa proorocesc, dar cred ca, de indata ce vom da de uscat, nu vom fi departe de Valparaiso.
Negrii se purtau cumsecade, si aproape ca deveni-sera adevarati marinari. Tom era, bineînteles, seful ce-lorlati si chiar ei îi dadusera aceasta însarcinare. El era carmaciul atunci cand Dick Sand se odihnea si, cand se simtea nevoia, era ajutat de fiul sau Bat si de Austin. Acteon si Hercule manuiau si ei carma, sub suprave-gherea lui Dick Sand. in acest chip, în timp ce unul car-muia, celalalt îsi vedea de alte treburi.
Cu toate ca lucrurile se desfasurau în cea mai chib-zuita randuiala, capitanul dorea o cat mai amanuntita supravegliere peste noapte. El nu lasa corbaia sa mearga la intamplare. Aprinsese un far verde în fata si un far rosu în spate. Dar, cand Dick Sand isi petrecea noaptea la carma, simtea uneori ca-i apasa umerii o grea povara. Mana lui carmea mai mult din instinct. Îl coplesise o oboseala de care nu voia sa tina seama.
In noaptea de 13 spre 14 februarie, Dick, obosit pes-te masura, se dusese sa se odihneasca si ramasese în locul lui batranul Tom. Cerul era acoperit cu nori grosi care coborasera din pricina vantului rece. Era un intu-neric de nepatruns, astfel ca nici capatul panzelor nu se mai putea zari. Hercule si Acteon se aflau de paza la varful corabiei. in spate, lumina farului arunca o pata galbuie în mijlocul careia se oglindea parca reflexul metalic al rotii de la carma.
Pe la ora trei de dimineata, un lucru neobisnuit s-a petre-cut printre negri. Tom nu-si putea da seama de nimic. Ochii lui, atintiti asupra unui punct luminos, se tulbu-rasera dintr-odata si cazuse intr-un fel de amortire. Nu numai ca nu simtea nimic, dar chiar daca l-ai fi atins, el tot nemiscat ar fi ramas. Astfel ca nu zari o umbra care se strecura pe punte.
Era Negoro. Ajuns aproape de carma, bucatarul ase-za sub cabina un lucru greu pe care îl tinea în mana. "