Tarziu in noapte - Claire Daverley

Ce faci atunci când persoana pe care ar trebui să o uiți este cea de care nu poți să te desprinzi?

Aceasta este povestea lui Will și Rosie.

Deși sunt foarte diferiți, cei doi se îndrăgostesc unul de celălalt în adolescență. Muzica anilor 1990, privirile pe furiș la apusuri, farmecul focurilor de tabără și discuțiile până târziu în noapte creează o legătură palpabilă și inevitabilă între ei, cei doi ajungând astfel pe punctul de a începe ceva minunat. Până într-o zi, când o tragedie lovește și orice posibilitate de a fi împreună pare să se destrame.

Dar, din nou și din nou, Rosie și Will își găsesc drumul înapoi unul către celălalt. Deși anii trec, nu pot renunța complet la ceea ce ar fi putut fi.

Târziu în noapte spune o poveste despre întâlnirile neașteptate, oportunitățile ratate, diversele iubiri pe care le avem de-a lungul vieții – și acea primă dragoste care ne face să revenim, iar și iar, pentru mai mult.

„Mi-a amintit, chiar și ca mamă de patruzeci de ani, obosită, căsătorită de mult timp și epuizată, cu un copil de doi ani, cât de copleșitoare și transformatoare poate fi prima iubire – chiar și, poate mai ales, atunci când această iubire nu ajunge să înflorească decât mai târziu în viață. Oh, este o adevărată bijuterie de carte, plină cu tot ce caut într-un roman – inimă, minte, trup și suflet.” ― Laura Barnett, autoarea The Versions of Us și This Beating Heart, ambele bestsellere nr. 1 Sunday Times

„O poveste de dragoste frumos scrisă, tandră, cu personaje de care chiar îți pasă… Am devorat-o!” ― Jojo Moyes, autoare de bestsellere New York Times

„O poveste minunată despre prima iubire, pierdere și oamenii care îți rămân în suflet... Frumoasă, emoționantă și sfâșietoare în cel mai bun mod posibil.” ― Carley Fortune, autoare de bestsellere New York Times

„Este cu siguranță o poveste de dragoste, ba chiar mai mult decât atât. Am fost captivată. Recomand cu mare drag acest roman minunat.” ― Ann Napolitano, autoare de bestsellere New York Times

Fragment din carte
„— Nu aştept nimic, spune ea.
Nu după tot ceea ce am făcut sau spus, sau nu am făcut. Dar sunt aici, dacă mă doreşti. Nu plec nicăieri. Nu am nevoie de cea mai bună şcoală de muzică din lume. Nu mai vreau să ţintesc spre lucruri care mă secătuiesc de sânge; vreau lucruri care să mă împlinească şi nu-mi pasă care sunt acestea, atât timp cât tu eşti aici şi sunt cu tine. Vreau să-ţi pregătesc micul dejun, Will. Să te întâlnesc acasă, în fiecare zi, să folosim împreună cheile de la maşină şi pasta de dinţi şi să te surprind cu lumânări de ziua ta.”