Scurta scrisoare pentru o lunga despartire - Peter Handke

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura

Abia iesit dintr-un mariaj disfunctional, un tanar austriac ajunge in America, unde spera sa treaca peste despartirea de sotia lui. Dar nu dupa mult timp descopera ca femeia pe care credea ca a lasat-o in trecut se tine pe urmele sale. Curand, cei doi intra intr-un joc de-a soarecele si pisica, alergand unul dupa celalalt de-a lungul si de-a latul intregii Americi: din Philadelphia pana in St. Louis, din Portland, Oregon, pana in Los Angeles. Dar oare cauta razbunare sau dragoste? Raspunsul la aceasta intrebare ramane o enigma de efect asemenea unei metafore, care – dupa cum sustine personajul principal – se naste intotdeauna din confuzii si iluzii optice.

Scurta scrisoare pentru o lunga despartire este o carte ca un film de Wim Wenders: o idee despre ce inseamna sa calatoresti dintr-un loc intr-altul, o poveste plina de suspans si o istorie de familie. Totodata, este o scrisoare catre America, adresata peisajelor si culturii acestei tari, in care promisiunea unei vieti noi – sau ramasitele uneia deja traite – te asteapta la fiecare pas.

Peter Handke este cunoscut pentru meditatiile sale fictionale in ceea ce priveste relatia dificila dintre limbaj si realitate. Pentru el, scrisul este o investigatie artistica si filosofica, o cautare a formulelor. - The New York Times

Scopul lui Handke e sa dezbrace literatura de cuvinte inutile si sa conteste conventiile lingvistice, dezvoltandu-si un stil prozaic simplu si robust. - The Guardian

Peter Handke este o figura literara majora a primei generatii de scriitori germani de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Degetele lui nu sunt niciodata departe de puls... - The Washington Post

Imaginati-va o combinatie intre Holden Caulfield si Bertold Brecht si va veti face o parere despre romancierul, dramaturgul si scenaristul Peter Handke. - The New York Times

Scurta scrisoare pentru o lunga despartire este un exemplu de postmodernism in forma lui cea mai palpitanta si provocatoare, o opera literara care face posibila redefinirea realitatii si a fictiunii. - Choice

Fragment din volumul "Scurta scrisoare pentru o lunga despartire" de Peter Handke:

"- Vad ca aici, in America, se repeta intamplarile din copilaria mea, am spus eu. Toate angoasele, toate dorintele pe care de mult le credeam uitate imi revin in minte. Ca in copilarie, am din nou impresia ca lumea din jur ar putea sa explodeze dintr-odata si sa rasara altceva de sub masca ei, de pilda gura unui monstru. Astazi, in timpul calatoriei, am resimtit insasi nostalgia de a avea acele cizme de unsprezece kilometri din poveste, pentru a nu mai fi nevoit sa petrec timpul parcurgand distante. Gandul ca in alta parte exista altceva si ca nu poti fi in clipa aceea acolo ma innebuneste, ca in copilarie. Doar ca atunci gandul ma ametea, pe cand acum vorbesc despre el, fac comparatii si incep sa invat din asta. Mi s-ar parea ridicol sa vreau sa deslusesc aceste enigme; nu fac decat sa le articulez pentru a nu ma simti atat de insingurat ca in vremea aceea. Ma port dezinvolt, vorbesc mult, rad cu pofta, vreau sa ajung atat de gras, incat sa fiu in stare sa deschid cu burta o usa turnanta, ma bucur ca nu ma mai surprind cu nimic ciudat.
- Nici Heinrich cel Verde nu voia sa desluseasca ceva, spuse Claire dintr-odata. Traia totul cat se poate de firesc si constata cum un eveniment ducea la dezlegarea altuia, iar urmatorul il dezlega pe cel de dinainte. Lasa lucrurile sa se desfasoare sub ochii lui, fara sa intervina, iar pe oamenii pe care-i intalnea ii lasa sa treaca in pas de dans prin fata lui. Nici nu-i provoca, nici nu-i scotea din hora. Nu voia sa descifreze nimic; lucrurile decurg de la sine unele din altele. Si tu imi dai impresia ca lasi lumea din jur sa danseze pe dinaintea ochilor tai. Vrei sa ti se prezinte experientele pe tava, in loc sa te implici in ele. Te comporti de parca lumea ar fi un dar anume pentru tine. Privesti plin de politete cum se despacheteaza lucrurile in fata ta; a te amesteca ar fi o impolitete. Lasi lucrurile doar sa se petreaca si, daca patesti ceva, te minunezi, admiri latura lor enigmatica si o compari cu alte enigme de mai inainte.
M-am gandit la Judith si m-am speriat, de rusine am inceput sa transpir, m-am ridicat in picioare si am inceput sa merg de colo colo in lumina lunii.
- E adevarat, am spus din nou, calm si indiferent, ca intr-un joc. Cand vad un lucru si incep sa-l traiesc, ma gandesc imediat: „Da, asta e! Asta-i experienta pe care n-o am inca!" si in acelasi timp o si bifez. Cu greu ma implic intr-un lucru si-l formulez pentru mine, apoi ma retrag, nu traiesc experienta pana la capat, ci o las sa treaca pe alaturi. „Prin urmare, asta a fost!" imi spun si astept sa vad ce mai urmeaza.”