Orasul - Clifford D. Simak

Premiul International Fantasy

Rasa umana se sfarseste in fiecare zi. De fiecare data cand moare un om, rasa umana se sfarseste pentru el – in ceea ce-l priveste, nu mai exista nicio rasa umana.

Au trecut mii de ani de cand oamenii au abandonat orasele. Apoi au nazuit spre stele, pentru ca, in cele din urma, sa aleaga somnul vesnic. Pamantul a ramas in stapanirea Cainilor, care isi cresc urmasii cu legende transmise din generatie in generatie despre cei care le-au oferit darul vorbirii, dar care nu se vor mai intoarce niciodata. Cu ajutorul robotilor, traiesc in pace si armonie, insa si lumea lor e pe cale sa se schimbe, fiindca o noua putere pretinde suprematia pe Pamant.

Acestea sunt povestile pe care Cainii le spun atunci cand focul se inteteste si vantul bate dinspre nord. Cand fiecare familie se aduna in fata vetrei, cand cateii stau linistiti si asculta, iar la sfarsit pun o multime de intrebari..
Fragment din romanul "Orasul" de Clifford D. Simak:

"King simti cum i se inmoaie genunchii si se lasa sa cada pe scaun. Linistea era palpabila.
- Vreau, totusi, sa va spun ceva, zise Webster. Un lucru pe care ar fi trebuit sa vi-l spun demult. Un lucru pe care trebuie sa-l auziti cu totii. Ce ma surprinde e ca eu sunt cel care vi-l spune. Dar, fiindca am muncit in folosul acestui oras aproape cincisprezece ani, poate ca sunt indreptatit sa spun adevarul... Griffin zicea ca orasul moare vazand cu ochii - o afirmatie corecta. Ceea ce-i reprosez eu e ca nu e completa. Orasul... acest oras, orice oras... e deja mort... Orasul este un anacronism. Si-a pierdut utilitatea. Hidroponica si elicopterul i-au semnat condamnarea la moarte. Intr-o prima faza, orasul a fost un loc tribal, un loc in care membrii tribului se adunau ca sa se protejeze reciproc. Apoi de jur imprejurul lui s-a construit un zid, tot pentru protectie. In cele din urma zidul a disparut, dar orasul a continuat sa
existe datorita inlesnirilor pe care le oferea comertului. A supravietuit pana deunazi fiindca oamenii au fost obligati sa locuiasca aproape de locul de munca, iar locul de munca era in oras... Astazi insa orasul nu mai conteaza. Cand fiecare familie are avionul ei, 150 de kilometri reprezinta o distanta mai scurta decat reprezentau 10 kilometri in 1930. Oamenii pot zbura cateva sute de kilometri pana la serviciu si sa fie inapoi acasa inainte de caderea serii. Nu mai trebuie sa traiasca inghesuiti intr-un oras... Automobilul a dat tonul, iar avionul de familie a pus capacul. Tendinta a fost vizibila chiar din prima parte a secolului - indepartarea de oras, de taxe si aglomeratie, spre suburbii si zone inchise. Lipsa mijloacelor de transport corespunzatoare, lipsa banilor i-au tinut pe multi in oras."